Primarii se schimbă după alegeri, însă administrația locală trebuie să funcționeze în continuare, un rol esențial în asigurarea acestei continuități avându-l secretarul general al comunei, orașului sau municipiului, informează Adevărul.
Într-o analiză publicată pe JURIDICE.ro, inspectorul guvernamental Zoltán Györke urmărește evoluția acestei funcții, de la scriitorul comunei și notarul comunal la secretarul general de astăzi. În Vechiul Regat, Legea comunală din 1864 prevedea un secretar pentru comunele urbane și un scriitor pentru cele rurale, sarcinile fiind în principal tehnice, precum redactarea proceselor-verbale.
În Transilvania, cadrul juridic a fost diferit, iar notarul comunal avea un statut distinct, fiind ales pe viață conform reglementării din 1886. Până la unificarea administrativă din 1925, nu a existat un singur traseu legislativ pentru întreaga țară.
În perioada interbelică, rolul notarului a crescut, acesta devenind agent al autorității centrale în comuna rurală și preluând atribuții de stare civilă sau sarcini privind aplicarea legilor. Ulterior, în 1938, a reapărut denumirea de secretar comunal, iar în 1949 acesta a fost plasat în comitetul executiv al consiliului popular.
În prezent, secretarul general activează ca funcționar public de conducere, având atribuții esențiale privind legalitatea actelor administrative și buna funcționare a primăriei, dincolo de schimbările politice.
