Investitorii au început să se îndoiască de cele două mari promisiuni care stau la baza piețelor legate de inteligența artificială: faptul că aceasta va genera suficientă bogăție pentru a justifica evaluările actuale și sumele cheltuite pentru centrele de date, respectiv că guvernele își vor putea achita mereu datoriile, informează HotNews.
Pe de o parte, companiile de tehnologie și infrastructura IA depind de venituri care trebuie să intre la timp, în timp ce statele supraîndatorate trebuie să-și refinanțeze obligațiile cu bani mai scumpi. O analiză realizată de The Economist consideră datoria suverană drept cea mai îngrijorătoare problemă actuală, subliniind punctele în care cele două amenințări se pot intersecta.
Discuția despre inteligența artificială se axează tot mai mult pe profitabilitate și pe rapiditatea obținerii banilor. Potrivit Băncii Reglementări Internaționale (BIS), nevoile de investiții sunt atât de mari încât finanțarea se mută de la fluxurile de numerar operaționale la împrumuturi, cazuri precum cel al CoreWeave ilustrând o creștere a randamentelor obligațiunilor și o scădere a acțiunilor.
În plus, FMI notează că relațiile financiare ciclice, obsolescența tehnologică și concentrarea pieței pot amplifica un șoc dacă așteptările de productivitate sunt dezamăgitoare. Totodată, cercetătorii BIS atrag atenția asupra „împrumuturilor din umbră” și a finanțării extrabilanțiere, care leagă grupurile tehnologice de fondurile de capital privat și companiile de asigurări.
Analizele arată că o încetinire a investițiilor în centrele de date ar putea limita cererea de capital și ar putea oferi băncilor centrale spațiu pentru a reduce ratele dobânzilor, beneficiind obligațiunile guvernamentale. Totuși, dacă inflația rămâne ridicată, băncile centrale ar putea întâmpina dificultăți, iar lipsa de credibilitate a unui guvern poate determina investitorii să solicite randamente mai mari.
