Perioada de început a României moderne a fost umbrită de scandaluri financiare de proporții internaționale, alimentate atât de interesele unor antreprenori străini, cât și de dorința funcționarilor locali de îmbogățire rapidă, informează Adevărul. În anii de după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și venirea lui Carol I pe tron, țara suferea din cauza unor decalaje majore față de Occident, având o infrastructură deficitară.
Pentru a dezvolta prima rețea feroviară națională, guvernul condus de Nicolae Golescu a organizat o licitație internațională. La recomandarea tatălui său, Carol Anton de Hohenzollern, regele Carol I a impus comisarilor compania prusacă condusă de Henry Strousberg. Contractul a fost redactat la Berlin, costurile stabilite fiind de 270.000 de lei aur per kilometru, în timp ce compania putea emite obligațiuni cu dobânzi de 7,5% garantate de stat și obținea dreptul de exploatare a liniei timpului de 90 de ani.
Afacerea s-a transformat rapid într-un eșec major. Lucrările au avansat greu și au fost de proastă calitate, iar autoritățile au constatat că s-au plătit 5 milioane de lei pentru 19 kilometri de cale ferată existenți doar pe hârtie. În plus, comisarul statului român numit pentru supravegherea emisiilor, prusacul Ambronn, vindea acțiuni fără acoperire.
Situația a generat un scandal imens, criticat public de personalități precum Cezar Bolliac și Titu Maiorescu, iar cancelarul prusac Otto von Bismarck a exercitat presiuni politice pentru protejarea intereselor germane. În cele din urmă, compania Strousberg a intrat în faliment, iar statul român a suferit un prejudiciu de 40 de milioane de lei, fiind nevoit să depună eforturi financiare majore pentru a răscumpăra infrastructura feroviară.
