Justiția din Italia a decis redeschiderea anchetei referitoare la uciderea scriitorului, regizorului și jurnalistului Pier Paolo Pasolini, comisă în noiembrie 1975. Informația a fost confirmată pentru AFP de avocatul Stefano Maccioni, cel care a inițiat cererea de noi investigații, informează Adevărul și HotNews.

„Sper ca această redeschidere să pună capăt acestei povești”, a declarat avocatul Stefano Maccioni, care a făcut totodată un apel public: „Fac apel la cei care știu ceva și care nu au avut curajul să vorbească, să o facă acum”. Potrivit avocatului, testele ADN ar fi demonstrat prezența altor persoane la locul crimei, el îndemnându-i pe procurori să pună cap la cap piesele puzzle-ului.

Pier Paolo Pasolini, în vârstă de 53 de ani, a fost găsit mort în 2 noiembrie 1975 pe o plajă de lângă Roma. Trupul său prezenta urme de violență extremă: fusese bătut cu sălbăticie, călcat de mai multe ori cu propria mașină și parțial ars cu benzină. În aceeași zi, un tânăr de 17 ani, Giuseppe „Pino” Pelosi, a fost prins la volanul autoturismului victimei. Pelosi a mărturisit inițial crima, susținând că s-a apărat în urma unei tentative de viol, și a fost condamnat în 1976 la nouă ani de închisoare.

În 2005, Pelosi și-a retras mărturisirea, afirmând că a fost amenințat și că regizorul a fost ucis de trei bărbați neidentificați care vorbeau cu accent din sudul Italiei, respectiv sicilian. De-a lungul timpului, în jurul cazului au apărut numeroase ipoteze și teorii privind motivele asasinatului, incluzând furtul unor role de film din pelicula „Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei”, posibile legături cu loja masonică Propaganda Due (P2), organizația criminală Banda della Magliana, șantaj sau un contract comandat de extrema dreaptă ori de mafie.

Născut în 1922 la Bologna, Pier Paolo Pasolini a fost un intelectual de stânga de marcă al secolului al XX-lea, remarcându-se prin critica adusă burgheziei, consumerismului, cenzurii catolice și neofascismului. Printre cele mai cunoscute și controversate filme regizate de acesta se numără Mama Roma (1962), Teorema (1968), Il Decameron (1970) și Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975).