Istoricul, scriitorul şi cercetătorul Johan Norberg analizează, în cartea sa „Progress: Ten Reasons to Look Forward to the Future” publicată în 2016, factorii care au dus la creșterea spectaculoasă a aprovizionării cu alimente de-a lungul istoriei recente, conform Ziarul Financiar.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, consumul de calorii în Franţa şi Anglia era de 1.700 - 2.200 pe zi, pentru ca până în 1950 să ajungă la 3.000 de calorii. Suedia a fost declarată liberă de foamete cronică la începutul secolului al XX-lea, progres realizat pe fondul unor economii relativ libere.
Unul dintre factorii principali a fost reprezentat de îngrăşăminte. Procedeul Haber-Bosch, dezvoltat de doi chimişti de la compania BASF, a permis sinteza amoniacului la scară industrială. Celălalt factor esențial a constat în utilajele agricole: dacă în urmă cu 150 de ani era nevoie de 25 de oameni pentru a recolta o tonă de cereale într-o zi, o combină modernă permite unei singure persoane să facă acest lucru în șase minute, reprezentând o productivitate de 2.500 de ori mai mare.
O altă etapă importantă a fost marcată de agronomul american Norman Borlaug care, lucrând cu fermieri mexicani pentru Fundaţia Rockefeller, a creat un soi hibrid de grâu cu randament ridicat, rezistent la paraziți. În 1963, recolta din Mexic a fost de şase ori mai mare decât în 1944.
În ciuda blocajelor întâmpinate din partea poliției mexicane și a guvernului Statelor Unite legate de importul de semințe, Borlaug a trimis semințe în India și Pakistan. Experimentul cunoscut drept „Revoluţia Verde” a dus la o creștere de șase ori a producției de grâu în cele două state asiatice față de anul 1965. De asemenea, Borlaug a convins guvernele să plătească fermierilor prețurile de pe piața mondială, în loc să impună prețuri fixe și scăzute.
