Orașul vechi al Ierusalimului este o cetate care datează de aproximativ 3.000 de ani și s-a aflat, de-a lungul timpului, sub diverse stăpâniri, printre care evreiască, babiloniană, persană, greacă, romană, bizantină, musulmană, britanică, iordaniană și, din 1967, israeliană, informează G4Media.
Printre punctele de interes se numără Poarta Jaffa, una dintre cele opt porți de acces, deschisă de otomani în 1538. Aceasta este locul prin care au intrat trupele britanice conduse de generalul Allenby pe 2 decembrie 1917. În dreapta porții se află Cetatea lui David, cel de-al doilea rege al evreilor.
Zidul de Apus, rămas după distrugerea Templului evreiesc de către romani în anul 70 d.Hr., este cel mai sfânt loc al evreilor. Deasupra acestuia se află esplanada moscheilor, care include moscheea Al-Aqsa și Domul Stâncii. De asemenea, Biserica Sfântului Mormânt a fost înălțată pe locul unde, potrivit tradiției, a fost răstignit și înmormântat Isus Hristos, iar Via Dolorosa marchează Drumul Crucii.
Orașul vechi este împărțit în patru cartiere din perioada otomană: musulman, creștin, evreiesc și armenesc. Cartierul musulman este cel mai mare, în timp ce cartierul evreiesc este locuit aproape în exclusivitate de evrei ortodocși, după ce aceștia au fost expulzați în 1948 și s-au putut reîntoarce în 1967, în urma Războiului de Șase Zile.
