Copiii care ajung să-și consoleze părinții și să se simtă responsabili pentru problemele emoționale ale acestora pot resimți efectele negative și la vârsta adultă. Fenomenul, cunoscut în psihologie sub numele de parentificarea emoțională, a fost analizat într-o cercetare recentă publicată în revista Personality and Individual Differences, informează Adevărul.
Potrivit specialiștilor consultați de publicație, problemele apar atunci când discuțiile despre conflictele conjugale, frustrări sau singurătate devin frecvente, iar copilul simte nevoia să găsească soluții pentru a-l liniști pe adult. Deși acești copii sunt adesea lăudați pentru maturitatea lor, ei ajung să poarte o responsabilitate mult prea mare pentru vârsta lor. La maturitate, ei pot întâmpina dificultăți în a spune „nu”, a cere ajutor sau a construi relații echilibrate, având tendința de a se neglija pentru a-i mulțumi pe ceilalți.
Studiul publicat în octombrie 2026, realizat de Elif Cimsir și Ashley Hansen-Brown pe eșantioane din Statele Unite și Turcia, a urmărit legătura dintre narcisismul vulnerabil perceput la părinți, dependența emoțională a acestora față de copii și simptomele depresive la maturitate. Rezultatele au indicat că persoanele care își percepeau părinții cu trăsțiuni de narcisism vulnerabil au raportat o implicare emoțională nepotrivită, asociată cu mai multe simptome depresive. Autorii au subliniat însă că datele provin din relatări retrospective și nu demonstrează o relație directă de cauzalitate.
Pentru prevenirea acestor situații, specialiștii recomandă ca părinții să își asume propriile dificultăți emoționale și să caute sprijin în rândul altor adulți. La rândul lor, adulții care au crescut în astfel de roluri pot începe procesul de vindecare prin stabilirea unor limite sănătoase și prin înțelegerea faptului că pot iubi un părinte fără a-i fi terapeuți sau salvatori.
