La începutul anilor 1980, Jamaica a rămas fără fonduri pentru a achita un transport de petrol, ministrul minelor și energiei, Hugh Hart, fiind nevoit să apeleze la ajutor extern, informează HotNews. Vistieria țării era goală, iar banca centrală nu putea oferi garanțiile necesare pentru cele 300.000 de barili de petrol lunari, situație ce risca să paralizeze economia insulei.
Hart l-a contactat telefonic pe Marc Rich, șeful casei de comerț Marc Rich + Co, care a acționat imediat, deviind un petrolier cu țiței venezuelean spre Kingston fără a fi semnat vreun contract în prealabil. Relația comercială a evoluat în timp, traderul oferind finanțări, avansuri pentru preluarea unei rafinării de alumină și chiar sume necesare atingerii țintelor impuse de FMI, în schimbul unor contracte pe termen lung la prețuri reduse.
Modelul aplicat în Jamaica nu a reprezentat o excepție, compania implicându-se și în alte operațiuni complexe, precum livrările de petrol către Africa de Sud în perioada embargoului sau tranzacții prin intermediul Burundi, potrivit aceleiași surse. În lipsa unor rezerve financiare sau a accesului la băncile tradiționale, statele vulnerabile au acceptat sprijinul traderilor, plătind însă costuri pe termen lung prin prețuri mult sub cotațiile pieței.
