Comunitatea germană din România a început să se destrame în timpul războiului și în primii ani postbelici, continuând să se reducă drastic prin emigrare. În prezent, aceasta mai însumează aproximativ 25.000 de persoane, comparativ cu aproape 800.000 înainte de Al Doilea Război Mondial, informează Adevărul.
În martie 2026, episcopul Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, Reinhart Guib, a anunțat că numărul enoriașilor a crescut pentru al doilea an consecutiv, ajungând la 10.883 de membri. Creșterea a fost explicată prin revenirea unor sași din Germania, în special pensionari, dar și prin stabilirea unor familii tinere și antreprenori în Transilvania.
În localitățile rurale și urbane, cum ar fi Agnita, Mediaș, Hosman, Romos sau Gherdeal, urmele comunității germane sunt vizibile prin bisericile fortificate și vechile case. Cu toate acestea, întoarcerea definitivă rămâne o alegere rară, mulți dintre cei plecați revenind doar sezonier sau păstrându-și legăturile cu locurile natale.
Dilema acestei comunități este reflectată și în documente istorice păstrate în arhiva Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite. Un raport din noiembrie 1954 detaliază primele valuri de strămutări începute în 1940, când germanii din Bucovina, Basarabia și Dobrogea au fost mutați în teritoriile controlate de Germania nazistă, în baza unor tratate internaționale și a contextului geopolitic marcat de război.
