Discuția despre economia României s-a redus în ultima vreme la deficitul bugetar, reducerea cheltuielilor, majorarea taxelor și inflație, informează Adevărul. Deși acestea sunt probleme reale, crizele politice nu trebuie să împiedice o perspectivă strategică asupra modelului de dezvoltare într-o economie internațională dinamică.
România trebuie să reexamineze modelul economic de după 1989 și integrarea în Uniunea Europeană. Industrializarea din perioada comunistă a urmărit autonomia politică și economică, însă producția realizată fără a ține cont de costuri sau eficiență a generat dezechilibre majore. După 1989, restructurările și investițiile străine au creat o nouă structură economică, dezvoltând industrii competitive precum cea auto, componentele industriale și sectorul tehnologiei informației.
Totuși, acest model prezintă vulnerabilități, o parte importantă a industriei fiind integrată în complexe internaționale ale căror decizii strategice sunt luate în afara țării. Dificultățile unor sectoare externe, cum este industria auto germană, se transmit direct prin rețelele de furnizori către fabricile din România. Problema centrală nu este legată de prezența capitalului străin, ci de diversificarea economiei, capacitatea de a dezvolta produse proprii și rezistența la șocuri externe.
În contextul transformărilor globale determinate de inteligența artificială și de regândirea politicilor industriale de către marile puteri, România are nevoie de o nouă viziune. Aceasta presupune valorificarea resurselor energetice, a potențialului agricol, a poziției geografice și a competențelor tehnologice, prin consolidarea capitalului românesc și corelarea economiei cu educația și cercetarea.
