În secolul al XVII-lea, Franța era marcată de un regim de absolutism monarhic, condus de regi precum Ludovic al XIII-lea și sprijinit de cardinali influenți precum Richelieu și Mazarin. Cea mai mare amenințare pentru un monarh provenea adesea din propriul său familie. Ludovic al XIII-lea s-a confruntat cu numeroase comploturi și rebeliuni orchestrate de fratele său mai mic, Gaston, duce de Orleans, care dorea să-l detroneze, informează Adevărul.
Pentru a evita o situație similară în cazul fiului său cel mare, viitorul Ludovic al XIV-lea (născut în 1638), regina Ana a Austriei a pus la cale un plan neobișnuit. Al doilea fiu al cuplului regal, Philippe, născut doi ani mai târziu și considerat un copil extrem de frumos, a fost crescut intenționat ca o fată de la vârsta de trei ani.
Planul a fost pus în aplicare cu sprijinul prim-ministrului Cardinalul Mazarin, care îi îndemna pe tutori să nu-l transforme pe Philippe într-un om învățat sau capabil, de teamă că s-ar putea răzvrăti împotriva suveranului. Micul prinț era îmbrăcat în haine femeiești, purta corsete, i se dădeau păpuși, iar mama sa i se adresa cu apelativul „fiica mea”, după cum relatau contemporani precum abatele de Choisy.
Educația primită în copilărie și-a lăsat amprenta asupra vieții de adult a ducului de Orleans. Deși a fost căsătorit de două ori (cu Henrietta a Angliei și cu Elisabeta Charlotte a Palatinatului) și a avut cinci copii, Philippe a dus o viață marcată de o sexualitate bivalentă și a avut și parteneri bărbați.
Conform relatărilor unor memorialiști precum Saint-Simon și ale celei de-a doua soții, citate de Adevărul, Philippe a continuat să poarte haine femeiești, bijuterii, machiaj și parfumuri, păstrând manierele efeminate insuflate în primii ani de viață.
