Arheologii au soluționat o enigmă istorică veche de aproape două secole privind identitatea persoanei îngropate într-un sarcofag roman descoperit pe domeniul Abației Westminster. Potrivit noilor date, rămășițele aparțin de fapt unui influent abate medieval din secolul al XI-lea, informează Digi24, care citează The Guardian.
Sarcofagul din calcar a fost găsit inițial în 1820 și excavat în 1869 într-o zonă care corespundea curții unei vechi sacristii edificate de regele Henric al III-lea. Deși recipientul provenea din perioada romană târzie și purta o inscripție dedicată unui personaj înstărit pe nume Valerius Amandinus, capacul acestuia fusese modificat ulterior prin sculptarea unei cruci specifice epocii anglo-saxone târzii.
Surpriza din laborator și analizele științifice
Misterul a fost clarificat în urma unor verificări derulate începând cu anul 2018, menite să pregătească piesa pentru expunerea în Galeriile Jubileului de Diamant al Reginei. Deși documentele de arhivă consemnau că scheletul s-ar fi pierdut, specialiștii au găsit oasele intacte la deschiderea sarcofagului într-un laborator. Examinările antropologice au indicat că este vorba despre un bărbat cu înălțimea de aproximativ 1,75 metri, decedat între 35 și 49 de ani.
Totodată, la baza sarcofagului au fost identificate urme rectangulare de var stins, ceea ce indică faptul că defunctul a fost depus inițial într-un sicriu de lemn înainte de a fi așezat în piatră. Datarea cu radiocarbon a plasat decesul la cumpăna dintre secolele al X-lea și al XI-lea.
Profesorul Warwick Rodwell, arheolog consultant la Westminster Abbey, a explicat că reutilizarea sarcofagului antic a fost rezervată exclusiv unei fețe bisericești de rang înalt. Dintre cei doi conducători ai mănăstirii din acea epocă, Ælfwig (decedat în jurul anului 1020) și Wulfnoth (decedat în circa 1049), cercetătorul consideră că Ælfwig este cel mai probabil posesor al mormântului, după o conducere de circa 27 de ani.
