Stațiuni cunoscute precum Băile Herculane, Băile Tușnad, Băile Olănești, Băile Govora sau Băile Felix poartă denumiri care amintesc de scopul lor originar. În trecut, „băile” desemnau locurile amenajate pentru îmbăiere și tratament cu ape minerale sau termale, iar sintagma „a merge la băi” însemna o cură cu resurse naturale, informează Playtech.
România dispune de numeroase zone bogate în ape minerale, termale sau sărate, unde s-au construit de-a lungul timpului bazine, stabilimente și baze de tratament. Cuvântul a devenit o descriere a funcției principale a locului, ajutând uneori și la diferențierea stațiunilor balneare de localitățile învecinate.
Un exemplu notabil este Băile Herculane, a cărei istorie urcă până în Antichitate. Romanii au folosit izvoarele termale de pe Valea Cernei, anul 153 d.Hr. reprezentând prima atestare documentară a stațiunii. Numele face trimitere la Hercules, protectorul izvoarelor termale, actuala denumire fiind adoptată în anul 1817, în locul celei de „Băile Mehadia”.
O altă evoluție o au Băile Tușnad, din județul Harghita, unde originile stațiunii datează din jurul anului 1842. Dezvoltarea organizată a zonei a început câțiva ani mai târziu, în 1845, când comunitățile locale au fondat o societate pentru exploatarea izvoarelor minerale și dezvoltarea turismului balnear.
