O eroare comisă în timpul îngrijirilor medicale poate afecta sănătatea pacientului și poate impune tratamente suplimentare, generate de cheltuieli și suferințe. Atunci când sunt îndeplinite condițiile legale pentru stabilirea unui caz de malpraxis, persoana afectată poate solicita despăgubiri, informează Digi24.
Potrivit art. 653 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, malpraxisul reprezintă o eroare profesională comisă în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care provoacă un prejudiciu pacientului. Aceasta poate atrage răspunderea civilă a personalului implicat, precum și a furnizorilor de produse și servicii din domeniul sanitar și farmaceutic, a explicat avocatul Dr. Radu Pavel.
Când răspunde personalul medical și care sunt excepțiile
Orice eroare profesională intervenită în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, inclusiv cea determinată de neglijență, imprudență ori de cunoștințe medicale insuficiente, poate atrage răspunderea pentru malpraxis. De asemenea, legea sancționează încălcarea obligației de confidențialitate, a regulilor privind consimțământul informat sau a obligației de acordare a asistenței medicale.
Pe de altă parte, legea prevede și situații în care personalul medical nu răspunde pentru prejudiciile produse. Printre acestea se numără cele cauzate de condițiile de lucru, dotarea insuficientă cu echipamente, infecțiile nosocomiale, efectele adverse, complicațiile și riscurile general acceptate ale metodelor de investigație și tratament. Personalul poate fi exonerat de răspundere și atunci când acționează cu bună-credință într-o situație de urgență.
Unde se poate depune o reclamație și ce despăgubiri pot fi cerute
Pacientul care suspectează o eroare profesională se poate adresa Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP) competente sau poate sesiza direct instanța de judecată. Sesizarea Comisiei de malpraxis nu reprezintă o etapă obligatorie înainte de introducerea unei acțiuni în instanță.
Documentele relevante pentru evaluarea cazului includ foaia de observație, biletul de externare, rezultatele investigațiilor și prescripțiile. Pacientul prejudiciat poate solicita despăgubiri materiale, care acoperă cheltuielile pentru tratamente și veniturile pierdute ca urmare a incapacității de muncă, dar și daune morale pentru compensarea suferințelor fizice și psihice.
